Conştient de valoarea extraordinară a ecosistemului, guvernul malgaş a realizat un plan de acţiune pentru a conserva  speciile endemice, formaţiunile de tip tsingy, cei 5000 km de coastă şi, nu în ultimul rând, recifurile de corali. Parcurile Naţionale au ca scop protejarea şi conservarea peisajelor naturale, a faunei şi a florei prin crearea unui cadru recreativ şi educativ. În zona de nord, turiştii dornici să exploreze şi să cunoască îndeaproape frumuseţea însolită a insulei au la dispoziţie câteva opţiuni de petrecere a timpului liber:

Distanţa relativ redusă faţă de capitală (140 kilometri) şi condiţia foarte bună a drumurilor din regiune de-a lungul anului fac din Parcul Naţional Andasibe-Mantadia – inclus pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO – una dintre cele mai accesibile opţiuni pentru turiştii cazaţi în Antananarivo. Vedeta indisputabilă a parcului este lemurianul Indri Indri, cel mai mare şi cel mai vocal lemurian din Madagascar. Denumit popular Babakoto (“strămoşul”, “fiul tatălui”) şi protejat prin fady (tabu), el este o figură sacră în cultura malgaşă. Dimensiunea sa impunătoare, poziţia sa verticală şi faptul că spre deosebire de ceilalţi lemurieni, nu posedă o coadă mai lungă de 3 cm şi utilizează un sistem complex de comunicare, au contribuit la stabilirea unei relaţii mai apropiate între acesta şi om la nivelul mitologiei naţionale. Conform legendei, Indri este înfrăţit cu omul însă, spre deosebire de cel din urmă, lemurianul a refuzat să părăsească pădurea pentru a cultiva pământul. Din nefericire, în ciuda interdicţiei culturale de a vâna Indri, populaţiile de acest tip sunt în continuă scădere din cauza distrugerii habitatului lor natural. Încă din 2012, Indri se află pe lista celor 25 de primate ameninţate grav cu dispariţia alături de lemurianul roşu (Varecia rubra), lemurianul sifaka (Propithecus candidus) şi lemurianul cu ochi turcoaz (Eulemur flavifrons), singura primată cu ochi albaştri, cu excepţia omului. Parcul este deschis publicului pe toată durata anului.

Legat printr-un coridor natural de Parcul Naţional Andasibe-Mantadia, Parcul Naţional Zahamena prezintă de asemenea avantajul accesibilităţii şi se distinge printr-o biodiversitate remarcabilă. 112 specii de păsări, dintre care mai mult de jumătate endemice precum Coua albastră (Coua caerulea), Bufniţa roşcată malagaşă (Tyto soumagnei) şi Newtonia cu coada roşie (Newtonia fanovanae), împart pădurea tropicală cu 62 specii de amfibieni, 47 specii de reptile şi 45 specii de mamifere. Dintre cele 13 tipuri de lemurieni prezenţi în parc amintim Sifaka cu diadema (Propithecus diadema), lemurianul alb-negru (Varecia variegata), lemurianul-pitic cu urechi pufoase (Allocebus trichotis), Indri, micuţul Aye Aye (Daubentonia madagascariensis). În plus, în parc pot fi admirate peste 500 de plante lemnoase, 60 de tipuri diferite de orhidee şi 20 de specii de palmieri. Atât Parcul Naţional Andasibe-Mantadia cât şi Parcul National Zahamena sunt accesibile pe toată durata anului.

Făcând de asemenea parte din Patrimoniul Mondial UNESCO, Rezervaţia Naturala Tsingy de Bemaraha este localizata la 60 până la 80 de kilometri de coasta de vest în sectorul de nord al Anstingy, regiune a Platoului Bemaraha, la nord de gura râului Manambolo. Decorul include peisaje stâncoase, râuri care curg pe platouri cârstice şi izvoare răsărind din fiecare coastă muntoasă, făcând din aceasta o importantă zonă de reţinere a apei. Termenul tsingy face trimitere în limba malagaşă la “mersul pe vârfuri” şi evocă înălţimile calcaroase întretăiate de piscuri semete. Cu geomorfologia sa deosebită, situl natural adăposteşte în nişele de tsingy un număr excepţional de vietăţi endemice: 100 specii de pasari, 45 specii de reptile, 11 specii de lemurieni printre care Sifaka, lemurianul lanos Bemaraha (Avahi cleesei) şi lemurianul de bambus Sambriano (Hapalemur occidentalis) precum şi rar întalnită mangustă Falanouc (Eupleres goudotii). Parcul este deschis vizitatorilor numai în perioada cuprinsă între lunile aprilie şi noiembrie, fiind inaccesibil în timpul sezonului ploios.

Creat în 1958 şi localizat la 30 de kilometri de Antsiranana, Parcul Naţional Montagne d’Ambre se întinde pe o suprafaţă de 18 200 hectare şi este renumit cascadele sale, dar şi pentru diversitatea sa în materie de floră şi faună. Pădurea tropicală pluvială (cuprinzand Olea capensis macrocarpa, Olea ambrensis, Olea lancea şi nenumărate specii de orhidee, palmier şi ficus) adăposteşte 75 specii de păsări, 59 specii de reptile dintre care 11 specii de cameleoni, 36 specii de fluturi, precum şi 7 din cele 70 de specii de lemurieni existente pe insula Madagascar (2 specii nocturne şi 5 diurne) şi mamiferul carnivor Fossa. Perioada perfectă pentru o vizită în Parcul Naţional Montagne d’Ambre este cuprinsă între luna mai şi luna noiembrie, cu menţiune că în începând cu luna septembrie animalele rezidente ale parcului devin mult mai active şi implicit mai uşor de reperat.

În nord-estul insulei, în apropierea oraşelor Andapa şi Sambava, se află Parcul National Marojejy. Cu o suprafaţă de peste 55 000 hectare, acest parc centrat în jurul masivului muntos Marojejy cuprinde numeroase etaje de vegetaţie, de la pădurile pluviale luxuriante de altitudine joasă până la tufărişurile spinoase de arbuşti specifici altitudinilor înalte. Din această cauză, există o mare varietate de habitate diversificate datorită fenomenului de micro-climă ceea ce a încurajat dezvoltarea biodiversităţii. Parcul se remarcă prin numărul foarte mare de ferigi în zonele cu păduri dense şi umezeală sporită (275 de specii) dar şi prin prezenţa lemurianului Silky sifaka (Propithecus candidus) aflat pe lista speciilor ameninţate cu dispariţia. Perioada propice pentru vizitarea parcului este cuprinsă între mijlocul lunii aprilie şi mijlocul lunii noiembrie.

Parcul Naţional  Masoala, situat în provinciile Tamatave şi Diego Suarez, cu o suprafaţă de 550 000 hectare, este cel mai mare parc din Madagascar şi, datorită poziţionării sale în peninsula Masoala cuprinde atât 3 parcuri marine (Ifaho în partea estică, Tampolo în vest şi Ambodilaitry în partea sudică), cât şi Rezervaţia Specială Nosy Mangabe, din inima Golfului Antongil. Denumirea parcului, Maso Ala – Ochiul Pădurii, face trimitere la vastele întinderi forestiere care adăpostesc zece specii de lemurieni printre care şi spectaculosul Lemurian roşu (Varecia rubra) şi micuţul Aye-Aye (Daubentonia madagascariensis) aflat din păcate pe lista speciilor periclitate. Remarcabile sunt însă şi cele peste 300 specii de peşti care frecventează recifurile cu peste 160 de tipuri de corali, precum şi cele 27 de specii diferite de castraveţi-de-mare (Holothuroidea). Vizitele cu şanse reduse de precipitaţii pot fi efectuate între lunile septembrie-decembrie însă, iubitorii vietăţilor marine trebuie să ştie că, începând cu luna şi iulie şi până în septembrie, apele Golfului Antongil sunt de asemenea frecventate de mamifere marine impresionante precum balenele cu cocoaşă (Megaptera novaeangliae), delfinii (Tursiops truncatus) şi deosebiţii lamantini cunoscuţi şi sub numele de vaci de mare (Dugong dugon).

Localizat în nord-vestul insulei la 150 kilometri de oraşul Mahajanga, Parcul Naţional Baie de Baly se poate lăuda cu o multitudine de ecosisteme terestre şi marine: păduri dense, savana, mangrove, râuri şi lacuri, plaje, dune şi recifuri de corali. Aici se găseşte singurul habitat cunoscut al broaştelor ţestoase Astrochelys yniphora şi Erymnochelys madagascariensis, specii endemice pe cale de dispariţie. De asemenea, în Parcul National Baie de Baly pot fi admirate peste 120 de specii de păsări, printre care se numară şi ibisul, flamingo şi vulturul de mare malgaş (Haliaeetus vociferoides), un prădător specific coastei de nord-vest. Un avantaj al acestui parc este reprezentat de clima calduţă, cu temperaturi cuprinse între 23 şi 28 grade Celsius de-a lungul anului şi faptul că începând cu luna aprilie şi până în noiembrie în regiune nu sunt înregistrate precipitaţii.

În apropierea Parcului Naţional Baie de Baly, se află şi Parcul Naţional Tsingy de Namoroka care se remarcă atât prin prezenţa formaţiunilor stâncoase de tip tsingy, a peşterilor şi canioanelor, cât şi prin existenţa pădurilor de baobab şi a vegetaţiei de tip savană. Aici se regăsesc 80 specii de păsări, dintre care 70% sunt endemice insulei precum porumbelul albastru (Alectroenas madagascariensis), uliul Henst (Accipiter henstii), raţa Bernier (Anas bernieri), specifică doar coastei de vest. În plus, parcul adăposteşte 5 tipuri diferite de broaşte, 30 de specii de reptile şi 16 mamifere dintre care 8 specii de lemurian. Printre acestea se numără şi lemurianul nocturn Microcebus murinus, aparţinând familiei celor mai mici primate din lume şi cântărind între 58 şi 67 grame. Este important de reţinut însă că parcul nu este accesibil în perioada cuprinsă între lunile martie şi noiembrie, iar în timpul perioadei fără precipitaţii aprilie-octombrie,  temperaturile pot fi foarte ridicate.

Situat în nord-vestul insulei la 110 kilometri de Mahajanga, Parcul Naţional Ankarafantsika, oferă vizitatorilor ocazia de a-şi îmbogăţi bagajul de cunoştinţe datorită unei grădini botanice bine amenajate din care nu lipsesc plante endemice sau rar întâlnite precum katrafay (Cedrelopsis grevei) – o plantă medicinală locală, lohavato (Hymenodictyon occidental), sakoanala (Poupartia silvatica), vanilia salbatică, baoabul, palisandrul. Parcul Naţional Ankarafantsika reprezintă ultimul refugiu al lemurianului sportiv Milne-Edwards (Lepilemur edwardensi) şi al lemurianului pitic auriu (Microcebus ravelobensis) care se adăpostesc în apropierea Lacului Ravelobe. Totuşi, cel mai uşor de reperat lemurian din parc este sifaka Coquerel (Propithecus coquereli) care, spre deosebire de celelalte două specii, este strict diurn şi posedă un sistem de comunicare fascinant. Numele său a fost inspirat de sunetul shif-auk pe  care îl emite cu precădere pentru a-şi avertiza grupul cu privire la potenţiali prădători. Extrem de teritorial, lemurianul sifaka comunică în egală masură cu ajutorul unor mişcări specifice ale capului şi cu ajutorul mirosurilor emise de glande aflate la nivelul gâtului. Parcul Ankarafantsika este deschis vizitatorilor de-a lungul întregului an, cu menţiunea că în perioada cuprinsă între lunile aprilie şi noiembrie este una cu temperaturi ridicate şi precipitaţii reduse în regiune.

Agenţii turistice recomandate: